Dreptul de proprietate privata este un dreptul real principal care confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi) asupra bunului apropriat, atribute care pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor materiale si a limitelor juridice.
Avand in vedere ca exproprierea presupune stingerea dreptului de proprietate privata, fiind o forma de transfer a proprietatii fara acordul prealabil al titularului, etapele procedurii exproprierii sunt prevazute in mod riguros in Legea nr. 33/1994 si Legea nr. 255/2010, evitandu-se, astfel, abuzurile statale.
Aceasta procedura cuprinde trei etape: etapa declararii utilitatii publice, etapa administrativa si etapa judiciara.
Pentru a putea fi declarata de utilitate publica lucrarea care justifica exproprierea trebuie efectuata o cercetare prealabila de catre o comisie specializata, care va analiza existenta interesul national, judetean sau local care sa confere lucrarii caracter de utilitate publica, iar lucrarea trebuie incadrata in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului.
Aceasta etapa se finalizeaza prin adoptarea actului de declarare a utilitatii publice, care se aduce la cunostinta publicului, cu anumite exceptii.
Aceasta etapa a procedurii include masurile premergatoare exproprierii, precum intocmirea propunerilor de expropriere, ce se notifica titularilor drepturilor de proprietate asupra imobilelor vizate, formularea intampinarilor impotriva propunerilor de expropriere facute de titularii drepturilor asupra imobilelor, consemnarea ofertelor de despagubire.
In ipoteza neformularii intampinarilor se incheie etapa administrativa, iar in cazul formularii, aceasta se va solutiona de o comisie potrivit procedurii instituite prin lege.
Etapa judiciara a procedurii exproprierii presupune verificarea de catre instanta a intrunirii conditiilor cerute de lege pentru expropriere si stabilirea despagubirilor, fara a putea intra in probleme de fond precum necesitatea/oportunitatea luarii masurii exproprierii.
In practica, cele mai multe probleme apar, de exemplu, atunci cand, cu ocazia unor lucrari de modernizare/construire a drumurilor se ajunge la extinderea in fapt a acestor lucrari de realizare a obiectivelor de interes public pe terenul vecin aflat in proprietate privata al unei persoane.
Prin aceasta operatiune a autoritatilor publice se ajunge practic la ocuparea unei suprafete de teren proprietate privata de drumul public, incorporandu-se, astfel, acea portiune de teren in caile publice de comunicatie. Aceste situatii au generat si inca, genereaza foarte multe litigii pe rolul instantelor judecatoresti, intrucat conduc la privarea dreptului de proprietate, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Prin jurisprudenta sa, inclusiv in hotararea Burghelea c. Romania, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a adus in discutie notiunea de “expropriere de fapt”.
